ACCUSSÌ avv.

0.1 accussì, acussì.

0.2 Lat. eccum sic.

0.3 Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.): 1.

0.4 In testi sic.: Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.5 Sebbene la a- dovrebbe essere una vocale prostetica d'appoggio (come ritiene Rohlfs, § 946) piuttosto che l'esito di un prefisso lat. (come ritiene Gigante, Diz. etim. tarantino s.v. accussì, che rimanda a ad + eccum + sic) si preferisce separare le forme con a- dal tipo così, che peraltro è documentato nei testi cit. nella voce: così, cossì, cusì, cussì in Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); cussì in Angelo di Capua, 1316/37 (mess.); così, cossì, cusì, cussì in Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.); cussì in Thes. pauper. volg. (ed. Rapisarda), XIV (sic.).

Si esclude dalla voce (e perciò non la si adotta come entrata) l'unica forma 'fiorentina', in occorrenza unica, achosì nel Quad. F. de' Cavalcanti, 1290-1324 (fior.), (1320), pag. 31.16, perché testualmente sospetta.

Dà problemi diversi la forma accosì nel Libro del difenditore della pace, 1363 (fior.), per la quale v. così.

0.7 1 In questo modo. 2 Tanto, talmente.

0.8 Paolo Squillacioti 13.03.2002.

1 In questo modo.

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 1, cap. 2, pag. 11.14: Petro sì ademanda ad sancto Gregorio et diceli accussì: «Chisto homo sì venerabile Libertino, del quale avemo intiso tanti miraculi, in tanta congregacione como era in chillo suo monasterio, no lassao nullo suo secutatore speciale in virtuti?»

[2] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 8, pag. 153.21: A lu quali sonu omni homu girava la testa et ascultava; et acussì ascultandu, paria ki lu sonu ristassi et vinissi mancu.

[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 3, cap. 2, vol. 1, pag. 114.6: La morti lur era denunciata e li Lacedemonij acussì ubederi a lu dittu di Leonida, commu si la victoria lur fussi stata promissa.

[4] Thes. pauper. volg. (ed. Rapisarda), XIV (sic.), cap. 177, pag. 93.2: Pigla lixia forti, parti quactru, et sapuni mollu, parti una, et miscali insembla et poi chi gecta lu curallu dintra et lassalu stari cussì a mollu unu iornu et poi lu prindi acussì comu sta et mictilu a lu focu e lassalu bugliri per .x. oy .xii. bugli et poi lu leva et prindi unu pocu di ismiriglii et pulixi multu beni lu curallu et sarrà perfectum.

2 Tanto, talmente.

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 2, cap. 1, vol. 1, pag. 64.17: Et acussì tostu commu l'appiru bivuta, per salutari riposu adurmentarussi et mantenenti foru liberati da quilla longa malatia.

[2] Thes. pauper. volg. (ed. Rapisarda), XIV (sic.), cap. 173, pag. 91.7: Pigla casicavallu di quatru anni et poi lu bugli cum achitu et piglandi unu pastu accussì caudu et stagnirà et esti probatu.

[u.r. 14.04.2017]