AMMAGARE v.

0.1 amaga, amagari, amagati.

0.2 Da mago.

0.3 Bartolomeo di Capua, c. 1360 (napol.>sett.): 1.

0.4 In testi sic.: Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.).

0.7 1 Affascinare, ammaliare. 1.1 Abbagliare? Incantare? 1.2 Ammaliare?

0.8 Natascia Tonelli 27.02.1998.

1 Affascinare, ammaliare. || (Coluccia).

[1] Bartolomeo di Capua, c. 1360 (napol.>sett.), 11.11, pag. 96: O bel finir, o bel vivere alegro / che è morir amando, o pietos' alme / che 'l ciel miraculosament' amaga!

1.1 Abbagliare? Incantare?

[1] ? Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 27, par. 2, vol. 2, pag. 127.9: Dicanu, dicanu: si dormianu, comu lu sinteru, comu lu saperu?; si non durmianu, perkì non li prisiru, non li ritinniru, non arssiru lu corpu ki vulianu rapiri? Forsi dirrannu ka 'nui fomu amagati. Numquid li iudei tucti foru amagati a non chircari? Numquid li iudei foru amagati a non piglari li disscipuli, et per forza di tormenti fari cunfessari undi fu abscusu lu corpu di Iesu...

1.2 Ammaliare?

[1] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 16, par. 4, vol. 2, pag. 34.31: Item, Cristu sappi amagari li XI disscipuli poi di la sua morti, et non sappi amagari Iuda tradituri, a la sua vita?

[u.r. 26.11.2008]