AMMUCCIARI v.

0.1 ammuchai, ammucharj, ammuchasti, ammuchati, ammuchatu, ammuchau, ammuzausėle, amuchao, amuchari, amucharusi, amuchasti, amuchata, amuchati, amuchatu, amuchau, amuchausi, amuchausinchi, amuchaussi, amuchava, amuchiati.

0.2 Dal lat. *muciare (DEI s.v. ammucciare).

0.3 Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.): 1.

0.4 In testi sic.: Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.); Simone da Lentini, 1358 (sirac.).

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Sottrarre alla vista altrui; celare, nascondere. 1.1 Pron. Coprirsi (detto di una parte del corpo). 2 Trasl. [Di sentimento o pensiero:] non manifestare; sottrarre alla conoscenza, tacere.

0.8 Roberto Leporatti; Elena Artale 29.10.2003.

1 Sottrarre alla vista altrui; celare, nascondere.

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 4, cap. 23, pag. 146.32: jn killa silva chi era unu ārburu cavatu, e dintru kistu ārburu chi era amuchatu unu prisuni ki avia fugutu.

[2] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 2, pag. 29.8: eu ruppi li ligami cum li quali era ataccatu et fuggendu mi ammuchai in unu pantanu intru di l'acqua...

[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 1, cap. 4, vol. 1, pag. 27.27: maniatu lu ficatu di la hostia, la quali avia issu sacrificata, turnaru da capu et amucharusi.

[4] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 16, pag. 74.2: Li Palermitani, ingannati, videndu li innimichi intra la chitati, a li spalli loru, et illi fugiru tutti intra la chitati, chircandu dundi si putisiru amuchari.

[5] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 6, par. 6, vol. 1, pag. 90.24: Unde santu Binidictu dissi a killu lu quali avia ascusu lu flascuni: - Figlu, guarda a zo ki tu truvirai dintru a killu ki tu amuchasti a lu boscu...

- Nascondere per effetto di simulazione.

[6] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 2, cap. 1, vol. 1, pag. 68.28: Issi medemmi li Lacedemonij ad amuchari lu sangui di li sui plaghi usavanu vestimenti russi in la batalya.

1.1 Pron. Coprirsi (detto di una parte del corpo).

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 4, cap. 19, pag. 144.24: Gridandu lu garzunj, dichendu killi paroli, si amuchava la fachi a lu scossu de lu patri, e lu patri, audendu zo, adimandau a lu garzuni ki avia.

2 Trasl. [Di sentimento o pensiero:] non manifestare; sottrarre alla conoscenza, tacere.

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 2, cap. 20, pag. 61.3: canuscheru li monachi certamenti de quanta sanctitati fussj sanctu Benedictu, allu qualj lu pensamentu eciamdeu de li pirsunj non si lj putia ascondirj nč ammucharj.

[2] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 8, cap. 5, vol. 2, pag. 159.2: La qual cosa se aperteni a vostra religiuni; vuy lu veyati; a mi parsi cosa da non essiri amuchata.

[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 9, cap. 13, vol. 2, pag. 231.20: Ca nėn di tachiri su boni ca non ameritanu di essiri amuchati, nėn eciandeu si ponnu cuntari familiarmenti, perō ca su fastiyusi da diri.

[u.r. 21.03.2020]