AMMUCCIUNI avv.

0.1 amuchuni, amuchunu.

0.2 Da ammucciari.

0.3 Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.): 1.

0.4 In testi sic.: Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.5 Locuz. e fras. all'ammucciuni 1.1.

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Di nascosto, celatamente. 1.1 Locuz. avv. All'ammucciuni.

0.8 Roberto Leporatti 29.10.2003.

1 Di nascosto, celatamente.

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 6, cap. 8, vol. 2, pag. 93.26: a lu plù tostu que issu pocti fugendu amuchuni, se partiu da la casa sua ben per tempu.

[2] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 20, par. 1, vol. 2, pag. 64.21: Iesu Deu, natu da Deu, natu de virgini, cruchifigatu in palisi, resussitatu amuchuni contra omni ymaginacioni...

1.1 Locuz. avv. All'ammucciuni.

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 5, cap. 1, vol. 2, pag. 7.22: Et chò non era statu factu per negligencia di lu Senatu, ma per lu sou subitu advinimentu, et però que issu vinni a l'amuchunu.

[u.r. 09.04.2006]