ARRITORNARE v.

0.1 aritornasse, arritornandu, arritornarj; f: aritorną'.

0.2 Da ritornare.

0.3 F Rinaldo d'Aquino, XIII pm. (tosc.): 1; Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.): 1.

0.4 In testi tosc. e toscanizzati: F Rinaldo d'Aquino, XIII pm. (tosc.); Poes. an. (ed. Panvini), XIII (tosc.).

In testi sic.: Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); Simone da Lentini, 1358 (sirac.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 Tornare di nuovo; riprendere un'attivitą interrotta.

0.8 Fabio Romanini 19.05.2000.

1 Tornare di nuovo; riprendere un'attivitą interrotta.

[1] F Rinaldo d'Aquino, XIII pm. (tosc.), Amore, che m'ha 'n comando, 28: E, poi ch'io 'ncontanente / dela gioia sono alungiato, isperanza / mi· vene e poi mi· torna in diletanza, / perché sono adimorato / e non sņ quando l'auso aritorną'. || CLPIO, V 031 RiAq.28.

[2] Poes. an. (ed. Panvini), XIII (tosc.), 33.34, pag. 538: Lo mal ch'altri donasse / altrui, se tempo usasse, - non faria / cosa ch'altrui pesasse, / s'a lui l'aritor[na]sse - l'avaria...

[3] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 1, cap. 10, pag. 34.1: Ricunta sanctu Gregoriu et dichi a Petru: "O Pietro, ancora mi plachi arritornarj a dirj alcunj cosi de chillj patri ky habitavano in la provincia de Valeria, de la qualj aiu intisu multi et grandi miraculj de la bucca de chillu venerabilj homu Fortunatu, de lu qualj ią fichi mencionj da supra.

[4] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 25, pag. 114.14: Quistu et tutti li marinari sapianu beni la lingua greca et la lingua sarrachinisca, et mittendusi intru li navi di li Sarachini, di notti, et parlandu li loru lingui, non foru canoxuti. Et arritornandu a lu Conti, nunciaru comu illi havianu armata in mari: "Ma non su nenti, chģ cum l'ayutu di Deu nuy simu vinchituri. Andamu ad illi securamenti et non dubitati".

[u.r. 10.09.2008]