ARRUINARE v.

0.1 arüinar, arüinó.

0.2 Da ruina.

0.3 Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.): 1.

0.4 Att. solo in Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 Ridursi in macerie, crollare.

0.8 Fabio Romanini 24.07.2000.

1 Ridursi in macerie, crollare.

[1] Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.), De quindecim miraculis, 22, pag. 193: Lo di sexen tal segno devrá parir perman: / Molt cas e mult 'dificij arüinar devran.

[2] Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.), Vulgare de passione sancti Iob, 132, pag. 282: Pur mo li toi fïoi con tut le soe seror / Mangiavan tug insema a ca del fio maior. / Un vent de san san có ne venn con grand furor, / K'arüinó la casa e ha fag re lavor.

[u.r. 19.02.2018]