ASCONTRARE v.

0.1 aschontrà , ascontrà , ascontradhi, ascontrado, ascontrandumj, ascontrareli, ascontrari, ascontrase, ascontrasemo, ascontrasse, ascontrassiru, ascontratu, ascontrau, ascontrauli, ascontraulj, ascontriè, ascuntra, ascuntrao, ascuntrareli, ascuntrari, ascuntrarili, ascuntrarisi, ascuntraru, ascuntraruli, ascuntrati, ascuntratu, ascuntrau, ascuntrauni, ascuntrava.

0.2 Da scontrare.

0.3 Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.): 1.

0.4 In testi sett.: Tristano Veneto, XIV.

In testi sic.: Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); Simone da Lentini, 1358 (sirac.).

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Incontrare, trovare (lungo il cammino) qno (o qsa); farsi incontro a qno. [Anche pron.:] incontrarsi con qno. 2 Combattere qno. Pron. Scontrarsi in battaglia con qualcuno. Anche assol. 3 Ricevere, accogliere qno.

0.8 Raffaella Pelosini 13.12.1999.

1 Incontrare, trovare (lungo il cammino) qno (o qsa); farsi incontro a qno. [Anche pron.:] incontrarsi con qno.

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 1, cap. 12, pag. 35.6: e minandomj per lochi obscurj, subitamenti apparsj unu bellu homu cu alcunj autri, et ascontrandumj, dixe a kyllj ky me minavano:...

[2] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 2, cap. 25, pag. 65.18: Exendu lu monacu da lu monasteriu, ascontrauli unu grande dragune standu venendu inver lu monacu cum la bucha aperta.

[3] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 3, cap. 22, pag. 106.25: Appressu kistu locu ubi kistu previte fo sucterratu, sì nch'era una mandra de pecure, e quandu l'omu volia andare alla porta de la ecclesia, ascuntrava kistu locu ubi era la mandra de le pecure.

[4] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 9, pag. 160.23: Intratantu cavaleri di la chitati di lu re Latinu andavanu all'osti a cTurnu, zo fu unu ki avia nomu Volcenti cum autri trichentu, li quali fachianu li ascuti et per casu ascuntraru a kisti dui.

[5] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 11, pag. 190.27: Et li donni cum loru veli et fazoli di morti, tucti plangenti si ascuntraru cum li Truyani li quali fachianu similimenti gran dolu.

[6] Tristano Veneto, XIV, cap. 367, pag. 329.28: Et a lui aschontrà senza dubio uno cavalier armado de tute arme, lo qual menava apresso de lui una molto bella damisela...

[7] Tristano Veneto, XIV, cap. 457, pag. 416.26: alora miser Tristan parlà alo signor dela Rocha e dise: «Signor, ascontrase vui ancuò .III. cavalieri aranti?».

2 Combattere qno. Pron. Scontrarsi in battaglia con qualcuno. Anche assol.

[1] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 11, pag. 204.23: Ma Turnu, lu quali era inbuscatu intru li boski, videndu zo abandunau lu locu duvi era, et vinendu in mezu lu campu si vay ad ascuntrari cu Eneas.

[2] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 9, pag. 38.13: Et illu si misi a la prima battagla per ascontrari li Normandi.

[3] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 7, pag. 27.2: Et quistu audendu, lu iornu precedenti, chi lu conti Rogeri, manu armata, havia passatu in Sichilia cum sua genti, et illu havia issitu di Missina per ascuntrari li innimichi et fari opera di armi per aquistari nomu.

[4] Tristano Veneto, XIV, cap. 459, pag. 419.31: elli se ascontrà insembre dele teste e deli peti sì forte che a gran tempo sentirave lo inscontro, et intrami se abaté in terra sì felonosamentre che cià mai chavalieri non fo ascontradhi in tal maniera.

3 Ricevere, accogliere qno.

[1] Angelo di Capua, 1316/37 (mess.), L. 5, pag. 85.17: Et nui, stanchi di lu mari, chi andammu multu vulunteri, et ascuntrauni allegramenti cum soy amicavili rikkici.

[2] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 30, pag. 142.11: Quisti missagi vinendu a lu Conti foru sollepnimenti ascuntrati.

[3] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 1 par. 4, vol. 1, pag. 68.27: et pensumi ki a lu intrari di la villa Lazaru et Symuni ascuntraru lu signuri devotissimamenti...

[u.r. 10.09.2008]