0.1 breviale, breviali, briviali.
0.2 Lat. crist. breviarium (LEI s.v. breviarium).
0.3 Doc. fior., 1295-1332: 1.
0.4 In testi tosc.: Doc. fior., 1295-1332; Giovanni Colombini, a. 1367 (sen.).
In testi sic.: Doc. catan., 1349.
0.6 N Doc. esaustiva.
0.7 1 [Eccles.] Libro che contiene la liturgia delle ore.
0.8 Maria Clotilde Camboni 06.05.2001.
1 [Eccles.] Libro che contiene la liturgia delle ore.
[1] Doc. fior., 1295-1332, pag. 70.28:. Frate Vincenzo dee avere quatro fiorini d'oro, i quali ci prestò d'ottobre; àne pengno il breviale ke fue di frate Michele.
[2] Doc. catan., 1349, pag. 49.10: Item lassava unu briviali, ki li avia datu misser Iohanni lu fillu di misser Thomasi, fussi rindutu a lu dictu misser Iohanni.
[3] Giovanni Colombini, a. 1367 (sen.), 4, pag. 17.27: Sappiate che de' libri vostri n'aviamo già comprati tre salteri e due breviali...
[4] Senisio, Caternu, 1371-81 (sic.), pag. 431.4: Et ave nostru unu briviali grandi di parcaminu <et lu libru di Summa di penitencia cum li Evangelii> et non la appimu.
[u.r. 20.12.2016]