CACCIUNELLO s.m.

0.1 cacciunelli, cachunellu, caczunellu, casunellu.

0.2 Lat. catulus (cfr. REW 4789 kuc, kos).

0.3 Buccio di Ranallo, S. Caterina, 1330 (aquil.): 1.1.

0.4 In testi mediani e merid.: Buccio di Ranallo, S. Caterina, 1330 (aquil.).

In testi sic.: Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.7 1 Animale appena nato, cucciolo. [Specif.:] cagnolino. 1.1 Fig. Persona semplice, inesperta.

0.8 Rossella Mosti 19.09.2001.

1 Animale appena nato, cucciolo. [Specif.:] cagnolino.

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 1, cap. 3, vol. 1, pag. 22.12: Erali statu mortu unu cachunellu, lu quali la citella avia avutu per so delectu, qui avia nomu Persa.

[2] Thes. pauper. volg. (ed. Rapisarda), XIV (sic.), cap. 158, pag. 86.25: [11] Item lu casunellu ki sia natu di unu iornu, impastatu in la pelli sica e misu, incontinenti consula omni ructura di gambi.

[3] Thes. pauper. volg. (ed. Rapisarda), XIV (sic.), cap. 236, pag. 106.11: A muccicuni di cani arrabiatu. [1] Pigla lu stercu di lu caczunellu oy di li pelli oy di lu collu et di la carni e miscalu cum achitu et mictichi di lu stercu supra lu achitu et sanirà: probatum est.

1.1 Fig. Persona semplice, inesperta.

[1] Buccio di Ranallo, S. Caterina, 1330 (aquil.), 730, pag. 383, col. 2: Or responda chi vole / sopre le mei parole; / vui sete cacciunelli, / no sapite cobelli, / ma nello parlar mio / è scientia de Dio, / la quale à reprovati / tucti nostri peccati.

[u.r. 12.03.2009]