0.1 bonaczatu.
0.2 V. bonacciare.
0.3 Simone da Lentini, 1358 (sirac.): 1.
0.4 Att. unica nel corpus.
0.6 V abbonacciato, bonaccioso.
0.7 1 [Detto del mare:] che č in bonaccia, calmo.
0.8 Milena Piermaria 15.04.2002.
1 [Detto del mare:] che č in bonaccia, calmo.
[1] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 7, pag. 29.16: Tutta quista preda, chi havimu prisu, damula a Santu Antoni di Rigiu per riparari la sua ecclesia, chi č distrutta; et illu per li soi meriti pregirą a Deu per nui et haviremu bonu ventu, oy lu mari bonaczatu, et porrimu sencza periculu passari a rRigiu».