ADDIMENARE v.

0.1 ademenatu.

0.2 Da dimenare.

0.3 Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.): 1.

0.4 Att. unica nel corpus.

0.7 1 Indurre, spingere.

0.8 Milena Piermaria 13.02.2003.

1 Indurre, spingere. || (Mattesini).

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 9, cap. 11, vol. 2, pag. 222.16: «Eu lu cannussu - dissi Catilina - et per certu se eu non lu purrò astutari cu aqua, eu lu astutirò con ruyna». E que altru pensarimu nuy ca que issu ademenatu per li stimuli di la consciencia issu perfici lu so prupunimentu di lu incumenzatu parricidiu? || Cfr. Val. Max., IX, 11, 3: «conscientiae stimulis actum».

[u.r. 11.07.2005]