STRARICCO agg.

0.1 straric, strarico, strariki, strariku.

0.2 Da ricco.

0.3 Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.): 1.

0.4 In testi sett.: Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.).

In testi sic.: Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.5 Superl. formato col prefisso stra- (lat. extra).

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 [Superl. di ricco:] ricchissimo. 1.1 [Con rif. alla classe sociale dei più ricchi].

0.8 Pietro G. Beltrami 14.06.2003.

1 [Superl. di ricco:] ricchissimo.

[1] Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.), De scriptura aurea, 261, pag. 160: Intant sont eo quiloga e straric e mainente / Ke tuto zo ke voio eo l'ó incontinente...

- [In contesto moraleggiante, del giusto in quanto ha tutto ciò che gli serve].

[2] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 4, cap. 3, vol. 1, pag. 164.26: Ca issu per beneficiu di sua continencia era strariku sanza munita et era asay acumpagnatu sanza usu di familya; imperò ca ad issu Fabriciu facialu riku non lu sou multu pussidiri, ma lu pocu dysiari.

1.1 [Con rif. alla classe sociale dei più ricchi].

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 4, cap. 4, vol. 1, pag. 172.3: 5. Eciandeu quilli strariki, li quali eranu riquesti da lu aratu a chò que fussiru facti consuli, a sou delectu travultavannu arandu li sterili et estuusissimi campi di Pupinia...

[u.r. 19.03.2007]