CUROSO agg.

0.1 curiusa, curosa, curosi, curoso, curusa, curusi, curusu.

0.2 Da cura (cfr. Marri s.v. rancura).

0.3 Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.): 1.

0.4 In testi sett.: Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.); Anonimo Genovese (ed. Cocito), a. 1311.

In testi sic.: Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Attento, premuroso, sollecito; accurato.

0.8 Pär Larson 13.11.2003.

1 Attento, premuroso, sollecito; accurato.

[1] Bonvesin, Volgari, XIII tu.d. (mil.), Vita beati Alexii, 50, pag. 292: Lo benedeg Alexio conseia söa sposa / K'ella sor tut le cosse dr'arma sïa curosa, / Azò ke l'arma scampe da mort angustïosa / E k'ella trov a tempo dolceza glorïosa.

[2] Anonimo Genovese (ed. Cocito), a. 1311, 54.141, pag. 324: Questa fé a li omi delicai, / preciosi, van, desordenai, / luxuriosi e semper tenti / en curosi afaitamenti.

[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 1, cap. 1, vol. 1, pag. 13.19: Una virgini monaca dedicata a la dea Vesta, però ca una nocti era stata pocu curusa et sullicita di lu fucu eternali di lu qual issa era guardiana, parsi a Liciniu, summu pontifici, que issa la virgini se divia mittiri a lu focu ad ardiri.

[4] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 1, cap. 1, vol. 1, pag. 14.24: Luciu Alvanu, qui purtava supra unu so carru la mullyer et li fillgi, vedendu quisti preveti et monaki, pluy curusu de la religiuni publica ka de l'amur propriu, cummandau a li soy qui scindissiru di lu carru et misinci supra li monaki con lur carighi.

[u.r. 31.08.2009]