CASCOLARE v.

0.1 casculassi, casculatu.

0.2 Lat. caschare 'sbadigliare'? (DEI s.v. cascolare).

0.3 Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.): 1.

0.4 Att. solo in Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 Perder le forze, deperire (fig.).

0.8 Roberto Leporatti 15.12.2003.

1 Perder le forze, deperire (fig.).

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 5, cap. 2, vol. 2, pag. 22.8: Quissu eciandeu Massinissa essendu ià di etati difecta, cun chò sia cosa que issu casculassi a lu lectu, lassandu gran rikizi di lu regnu a LIIIJ soy filioli que issu avia...

[2] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 3, cap. 2, vol. 1, pag. 108.7: 18. Et continenti [Marcu Emiliu] cummandau que li fussiru purtati l'armi et, purtati que li foru, issu se li vestiu et armaussi, essendu ià vetranu et quasi commu casculatu di vichiza et, apuyandussi ad unu dardu, stitti a l'irta dananti li porti di la curti.

[u.r. 16.10.2020]