COSENTINO agg./s.m.

0.1 consentini, cosentini, cosintini, cusintinu.

0.2 Da Consenza.

0.3 Simone da Lentini, 1358 (sirac.): 2.

0.4 In testi tosc.: Deca terza di Tito Livio, XIV (fior.).

In testi sic.: Simone da Lentini, 1358 (sirac.); Doc. palerm., 1361.

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Di Cosenza; nativo di Cosenza. 2 Sost. Abitante di Cosenza.

0.8 Rossella Baldini 25.06.2004.

1 Di Cosenza; nativo di Cosenza.

[1] Doc. palerm., 1361, pag. 240.30: ad una mitati sta a lu prisenti notaru Petru di Saragusa, et la dicta mitati di casa consisti in kisti membri: la intrata pir undi stava Salbeti Cusintinu...

[2] Deca terza di Tito Livio, XIV (fior.), L. 8, cap. 11, pag. 305.19: Menarono i consoli i loro eserciti ne' campi Cosentini...

2 Sost. Abitante di Cosenza.

[1] Simone da Lentini, 1358 (sirac.), cap. 29, pag. 135.14: Poy si partiu lu Conti et vinnisindi in Cusencza, ca li Cosintini si arribellavanu a lu duca Rugeri, sou niputi...

[2] Deca terza di Tito Livio, XIV (fior.), L. 5, cap. 1, pag. 8.9: di dodici popoli de' Bruzii, li quali erano trapassati ad Annibale, tornarono nella fede de' Romani i Consentini e i Turini.