INFUSTITO s.m./agg.

0.1 enfustito, infustito, infustitu, sustitu.

0.2 Da fusto.

0.3 Mascalcia G. Ruffo volg., a. 1368 (sic.): 1.

0.4 In testi mediani e merid.: Mascalcia L. Rusio volg., XIV ex. (sab.).

In testi sic.: Mascalcia G. Ruffo volg., a. 1368 (sic.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 [Vet.] [Masc.] Malattia del cavallo che provoca un gonfiore diffuso (anasarca o febbre petecchiale). 1.1 [Vet.] [Masc.] Agg. [Detto di un cavallo:] affetto da anasarca.

0.8 Elisa Guadagnini 09.02.2006.

1 [Vet.] [Masc.] Malattia del cavallo che provoca un gonfiore diffuso (anasarca o febbre petecchiale).

[1] Mascalcia G. Ruffo volg., a. 1368 (sic.), Tavola gen., pag. 569.4: Di sustitu zò è unflatu - Capitulu XII. || Cfr. Giordano Ruffo, De med. equor., 13: «De infustito».

[2] Mascalcia G. Ruffo volg., a. 1368 (sic.), cap. 12, pag. 584.20: Di lu infustitu, zò è inflatu. Cap. XIj. Esti una altra infirmitati ki aveni a lu corpu di lu cavallu accidentalimenti, ki trahi li nervi longhi pir li menbri soi, e fa inflaciuni a li fiati. E tirali lu coyru tantu ki a pena si pò piglari cun li digita oi stringiri, e kista infirmitati inpacha lu cavallu in li soi andamenti comu fussi infunditu, e li soi occhi lacrimanu; [[...]] e kistu mali vulgarimenti è dictu infustitu.

[3] Mascalcia L. Rusio volg., XIV ex. (sab.), cap. 140, pag. 275.3: En'altr(a) infe(r)mità p(ro)veniente allu c., adtrae(n)te li nervi, [[...]] lo q(ua)le male se dice enfustito vulganam(en)te.

1.1 [Vet.] [Masc.] Agg. [Detto di un cavallo:] affetto da anasarca.

[1] Mascalcia L. Rusio volg., XIV ex. (sab.), cap. 140 rubr., pag. 274.17: De lu cavallo i(n)fustito. || Cfr. Lorenzo Rusio, De cura equor., CXLIII: «De infustito equo».

[u.r. 14.02.2007]