ESALAMENTO s.m.

0.1 exalamentu.

0.2 Da esalare.

0.3 Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.): 1.

0.4 Att. unica nel corpus.

0.7 1 Emissione verso l'esterno (d'un fiato, d'un odore).

0.8 Mara Marzullo 22.10.2006.

1 Emissione verso l'esterno (d'un fiato, d'un odore).

[1] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 28, par. 7, vol. 2, pag. 171.31: cussė la virtuti digestiva in li beati non fa cunvertimentu nč gluctinu, ma cridu ki facza rosata et exalamentu perfectu insensibili di tuctu lu pastu.