ESERCITORE s.m.

0.1 exercitore, exercituri.

0.2 Da esercire.

0.3 Stat. mess. (?), 1320: 1.

0.4 In testi tosc.: Stat. pis., 1322-51.

In testi sic.: Stat. mess. (?), 1320.

0.7 1 [Dir.] Chi esercita la giustizia; giudice. 2 Chi comanda una nave; nocchiero.

0.8 Giulio Vaccaro 20.09.2006.

1 [Dir.] Chi esercita la giustizia; giudice.

[1] Stat. mess. (?), 1320, pag. 32.16: Et tucti li sansari et nutari pupliki di chascuna terra et locu sianu ti[nuti] [sucta] sacramentu dinunciari a li exercituri di la dicta cassia qualunqua cuntracti si farrannu pir ki sian[u] [tinuti] [p]agari lu dictu dirictu infra dui iorni poy ki sarrą factu lu cuntractu; et cui non li dinunciassi starrą in pena [ar]bitraria di la Curti.

2 Chi comanda una nave; nocchiero.

[1] Stat. pis., 1322-51, cap. 68, pag. 524.18: Se alcuni marinai [[...]] finno u fie allogati u vero allogato in alcuna nave u ver legno, per alcuno viagio fare, dal nichieri u vero exercitore di quella nave u vero legni, in presentia u vero senza presentia de' padroni di quella nave u ver legno...