FORBANDIRE v.

0.1 forbandire, forbandiri, forbandirsi, forbanditu, forbanduti, forbandutu, forbannuti, furbandiu.

0.2 Fr. ant. forbannir. || Cfr. FEW, Germanische Elemente, I, p. 65 s.v. *bannjan.

0.3 Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.): 1.

0.4 In testi mediani e merid.: Stat. perug., 1342.

In testi sic.: Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.

0.7 1 Allontanare (un cittadino) dalla patria, esiliare (anche pron.).

0.8 Elisa Guadagnini 29.01.2008.

1 Allontanare (un cittadino) dalla patria, esiliare (anche pron.).

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 6, cap. 7, vol. 2, pag. 90.19: Ma Sulpicia, con zò sia cosa que issa fussi guardata diligentissimamenti da Julia sua matri nin per aventura issa secutassi in Sicilia Trusseliuni so maritu, lu quali era statu forbandutu di li triunviri, nientimenu issa, piliandu una cum[u]nali roba et vestendusila cun duy sclavi fimini et altretanti masculi fugendu amuchuni, se ndi vinni ad issu in Sicilia, nì recusau di forbandirsi si medemma per tali que issa constantimenti servassi sua fidi a lu maritu so forbandutu.

[2] Stat. perug., 1342, L. 3, cap. 161, par. 1, vol. 2, pag. 234.3: E se la dicta pena pagare non poderà, togliano ad esso quanto più poderonno e anco esso en defecto de la dicta pecunia facciano forbandire e anco costrengano luie più non procedere ad altra corte...

- Sost.

[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 3, cap. 1, vol. 1, pag. 100.11: Lu filyu di lu quali Sylla, qui appi nomu Fastulu, essendu citellu a la scola e laudandu in presencia di l'atri citelli lu forbandiri qui avia fattu sou patri, e dicendu que altretantu ende faria issu quandu fora grandi se issu putissi, Gayu Cassiu, citellu et sou compagnuni a la scola, li dunau una gangata.