FETENZÌA s.f.

0.1 fetencìa, fetenzia.

0.2 Da fetente.

0.3 Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.): 2.

0.4 In testi sic.: Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.); Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 Qualità di ciò che emana un odore ripugnante. 2 Qualità di ciò che suscita ripugnanza morale.

0.8 Luca Nobile 02.07.2008.

1 Qualità di ciò che emana un odore ripugnante.

[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 1, cap. 4, vol. 1, pag. 26.16: Caderu eciandeu a terra, a modu di ventuploia, pezi di carni; di li quali la mayuri parti se maniaru li aucelli e lu rumasu se stecti alcuni iurni sanza fetenzia et eciandeu ki non era laydu a vidiri.

2 Qualità di ciò che suscita ripugnanza morale.

[1] Giovanni Campulu, 1302/37 (mess.), L. 4, cap. 38, pag. 165.28: lu flumi fitenti significa la fetencìa de li peccati carnali e de li autri peccati...