SUPERILLUSTRE agg.

0.1 superillustre, superillustri.

0.2 Da illustre.

0.3 Ottimo, Purg., a. 1334 (fior.): 1.

0.4 In testi tosc.: Ottimo, Purg., a. 1334 (fior.).

In testi sic.: Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.).

0.6 N Doc. esaustiva.

0.7 1 [Superl. di illustre:] eccellente.

0.8 Mariafrancesca Giuliani 30.11.2016.

1 [Superl. di illustre:] eccellente.

[1] Ottimo, Purg., a. 1334 (fior.), c. 10, pag. 154.20: E dove dice, non pure Policreto, nota qualunque pių sommo artefice d'intagli fu mai; del quale Policreto tocca Valerio Massimo che fue Greco, e fu sė superillustre di questa arte...

[2] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 28, par. 1, vol. 2, pag. 134.4: Lu evangelista Matheu fu homu peccaturi, homu riccu factu poviru per amuri di Deu, da lu mundu cunversu a Deu, disscipulu di Iesu Cristu Deu, plinu di lu Spiritu Santu, insignatu di omni lingui, illustri et superillustri intra tanti illustri in suo tempu presenti...