RESISTIVO agg.

0.1 resistitiva.

0.2 Lat. mediev. resistivus.

0.3 Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.): 1.

0.4 Att. unica nel corpus.

0.6 N L'unica forma deriva prob. da dittografia.

0.7 1 Che ha la facoltà di resistere (fig.).

0.8 Francesca Valcamonico 08.10.2022.

1 Che ha la facoltà di resistere (fig.).

[1] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), cap. 28, par. 7, vol. 2, pag. 168.11: Et ferru, lancia et spada non tagliria lu corpu suo, ka la virtuti resistitiva di l' anima di Cristu esti plui forti ki omni virtuti activa cuntraria.