0.1 pichiulitati, pichulitate, pichulitati, pizoletate, pizulitati.
0.2 Da picciolo 1.
0.3 Giovanni Campulu, c. 1315 (mess.): 1.
0.4 In testi mediani e merid.: Destr. de Troya, XIV (napol.).
In testi sic.: Giovanni Campulu, c. 1315 (mess.); Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.); Stat. palerm., 1343.
0.6 N Doc.: cit. tutti i testi.
0.7 1 Età infantile o giovanissima. 2 [Con rif. alle proprie qualità intellettuali e morali:] limitatezza o insufficienza del merito o delle capacità.
0.8 Roberta Decolle 14.03.2022.
1 Età infantile o giovanissima.
[1] Giovanni Campulu, c. 1315 (mess.), L. 2, cap. 33, pag. 70.22: Ricunta sanctu Gregoriu ki sanctu Benedictu appi una soru, la quale se clamava Scolastica, e kista da pichulitate fo consecrata a Deu...
[2] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 5, cap. 4, vol. 2, pag. 38.19: Eu habitay con meu frati in una casa anti que eu nascissi, eu chu[m]pivi lu tempu di la pizulitati mia in una medemma naka con sicu...°|| Cfr. Val. Max., V, 5: «infantiae tempora».
[3] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), L. 7, cap. 9, vol. 2, pag. 142.19: Marcu Pompyliu, [[...]] murendu risguardau con benignu vultu et prosecutaulu con paroli que pretendianu grandissimu amuri Oppiu Gallu, lu quali era statu so grandissimu amicu da la pizulitati sua.°|| Cfr. Val. Max., VII, 8, 9: «ab ineunte aetate».
[4] Gl Senisio, Declarus, 1348 (sic.), 174v, pag. 99.29: Minoritas tis... pichiulitati.
[5] Destr. de Troya, XIV (napol.), L. 6, pag. 88.32: concessa de cosa che eo [[Priamo]] ve ayo guidati [[figli miei]] da la vostra pizoletate, et per naturale et approbata raysone devite essere participi de li miey doluri».
- [Rif. a un animale].
[6] Sposiz. Pass. s. Matteo, 1373 (sic.), Prologo, cap. 5, vol. 1, pag. 22.14: similiter li agnelli et li vitelli et li autri animali, licet in loru pichulitati cunuscanu la matri, tostu poi ipsi non cunucxinu parentatu...
2 [Con rif. alle proprie qualità intellettuali e morali:] limitatezza o insufficienza del merito o delle capacità.
[1] Accurso di Cremona, 1321/37 (mess.), Proemio, vol. 1, pag. 10.21: se li primi parlaturi incumenzaru beni invucandu Iupiter ottimu et grandissimu [[...]], la mia pizulitati tantu plù iustame[n]ti ricurri a lu to [[scil. dell'imperatore]] favuri quantu la tua divinitati se prova per certa opiniuni, e per credenza presenti... °|| Cfr. Val. Max., I, Proemio: «mea parvitas».
[2] Stat. palerm., 1343, Esordio, pag. 6.24: vulendu di chascunu doctrina et insingnamentu, di compilari e compuniri di tucti li supradicti capituli alcuni cosi plui capachi e devoti, sicundu la pichulitati di lu nostru intellectu, li quali su kisti, in primis et cetera.